Procesul de numire a Președintelui Comisiei Europene a fost adesea criticat pentru opacitate și deficitul său de legitimitate democratică. Cu toate acestea, regulile acestui proces au evoluat în ultimii ani, devenind complexe și, uneori, greu de înțeles pentru publicul larg. În prezent, Ursula von der Leyen se află în curs de a obține un al doilea mandat ca șefă a Comisiei Europene. Deși desemnarea sa nu a fost încă confirmată oficial în reuniunea informală a celor douăzeci și șapte de state membre de la Bruxelles pe 17 iunie, se anticipează că anunțul oficial ar putea avea loc la finalul summitului din 27 și 28 iunie, conform unor surse citate de Le Figaro, după cum raportează Rador Radio România.
Instituțiile Uniunii Europene, inclusiv Comisia, sunt adesea percepute ca fiind distante sau „tehnocratice” de către publicul european. În calitate de lider al principalului organ executiv european, Ursula von der Leyen a jucat un rol central în formularea politicii Uniunii în ultimii cinci ani la Bruxelles. De la gestionarea achizițiilor de vaccinuri anti-COVID până la implementarea Planului European de Redresare post-pandemie, inclusiv inițiativele Green Deal și Pactul privind migrația și azilul, fiecare pas important a implicat contribuția fostului ministru german al apărării. În consecință, reconfirmarea ei în funcție ar fi de o importanță crucială.
Președinția Comisiei Europene este atribuită de către cei douăzeci și șapte de state membre la fiecare cinci ani, în urma alegerilor europene, având în vedere rezultatele votului. Sistemul „Spitzenkandidaten” („primii candidați”) a fost introdus în 2014 pentru a consolida legitimitatea democratică a acestui proces, permițând partidelor politice europene să își desemneze candidații pentru funcția de președinte al Comisiei înainte de alegeri. Cu toate acestea, chiar și acest sistem nu a reușit să evite controversele.
Partidul Popular European (PPE), al cărui membru este Ursula von der Leyen, a fost marele câștigător al alegerilor europene din 9 iunie, acumulând 189 de locuri și consolidând o poziție influentă în cadrul „Marii Coaliții” alături de socialiști și centriști pentru a asigura o majoritate legislativă în Parlamentul European. Cu toate acestea, procesul de re-numire a lui Ursula von der Leyen necesită sprijinul majorității calificate în cadrul Consiliului European, ceea ce înseamnă cel puțin 20 din cele 27 de state membre și o pondere a populației UE de cel puțin 65%.
În pofida acestor dinamici, realegerea Ursulei von der Leyen pare inevitabilă, deoarece nu există un alt candidat care să atragă sprijinul necesar. Cu toate acestea, procesul nu este fără incertitudini, în special în contextul noilor alegeri legislative anticipate în Franța, care ar putea perturba stabilitatea politică europeană și ar putea influența negocierile.
