De la aderarea României la Uniunea Europeană, salariile au înregistrat o evoluție semnificativă, cu o creștere spectaculoasă în ultimii 7-8 ani. Salariul mediu net lunar a crescut de peste trei ori, de la aproximativ 312 euro în 2007 la 1045 de euro în 2024. Această creștere nu este doar un fenomen nominal, ci reflectă și o reală îmbunătățire a veniturilor populației, în ciuda inflației, care, în mod tradițional, erodează puterea de cumpărare.
Chiar și ținând cont de inflația care a influențat economiile individuale, creșterea salariilor în România rămâne remarcabilă, cu o majorare de 122% a salariului mediu net. Acest lucru plasează România într-o poziție relativ favorabilă în comparație cu alte țări din Europa Centrală și de Est, multe dintre acestea având o creștere mai lentă sau o stagnare a veniturilor în aceeași perioadă.
Potrivit analiștilor de la Romanian Economic Monitor (RoEM)-UBB FSEGA, acest avans al salariilor nu doar că reflectă creșterea economică a României, dar indică și o îmbunătățire semnificativă a condițiilor de muncă și a nivelului de trai. Totuși, acest progres nu a fost uniform distribuit pe toată populația și pe întreg teritoriul țării, astfel că inegalitățile economice rămân o provocare importantă.
„În România, salariul mediu net lunar a depășit pragul de 1.000 de euro pentru prima oară la finalul anului 2023. Și totuși, în pofida acestor evoluții pozitive, o mare parte a românilor are o percepție diferită asupra evoluției veniturilor lunare proprii și nu resimte o creștere semnificativă a nivelului de trai. O explicație pentru aceste percepții divergente o reprezintă inegalitățile economice din cadrul țării. Astfel, chiar dacă nivelul mediu al salariilor crește în mod dinamic, dacă o mare parte a societății beneficiază mai puțin din aceste creșteri decât alții, tensiunile sociale devin mai accentuate și pot periclita inclusiv dezvoltarea economică viitoare a țării”, explică Levente Szász (foto), prorector al UBB Cluj-Napoca, coordonatorul echipei RoEM.
Analiza realizată de echipa de economiști RoEM privind inegalitatea salarială lunară în România subliniază o tendință descendentă a acestei inegalități la nivel național. Deși salariile au crescut considerabil în ultimii ani, studiile RoEM au relevat existența a „trei Românii” din perspectiva bunăstării economice a populației.
Astfel, România poate fi divizată în trei regiuni economice distincte:
-
Capitala – București: Aici se regăsesc cele mai mari salarii, fiind centrul economic al țării, unde majoritatea investițiilor și oportunităților de angajare sunt concentrate.
-
Județele cu orașe dinamice economic: Cluj, Timișoara și Brașov sunt exemple de orașe unde salariile sunt mai mari decât media națională, datorită dezvoltării rapide a industriei IT, a turismului și a altor sectoare economice care generează venituri mai mari.
-
Restul regiunilor țării: În aceste zone, salariile sunt mult sub media națională, iar dezvoltarea economică este mai lentă, ceea ce duce la disparități semnificative între diferitele regiuni ale țării.
Analiza veniturilor totale ale populației din România, care includ nu doar salariile, ci și beneficiile sociale precum pensiile sau veniturile din investiții și societăți comerciale proprii, arată o evoluție spectaculoasă după aderarea țării la Uniunea Europeană, cu creșteri semnificative începând cu anul 2016.
Conform datelor RoEM, valoarea mediană a veniturilor totale lunare a crescut de aproape cinci ori între 2007 și 2024, de la 134 de euro în 2007, la 653 de euro în 2024. Acest indicator al veniturilor totale este calculat pe adult echivalent, ceea ce înseamnă că se iau în considerare veniturile întregii gospodării, inclusiv ale tuturor membrilor acesteia, iar astfel valoarea raportată pe o persoană poate fi mai mică decât salariul mediu din acel an.
În ceea ce privește inegalitatea veniturilor, indicele de inegalitate, care compară veniturile celor mai bogați 20% din populație cu cele mai sărace 20%, a înregistrat o scădere semnificativă. În 2007, acest raport era de 8,1, ceea ce însemna că cei cu veniturile cele mai mari câștigau de 8,1 ori mai mult decât cei din partea de jos a distribuției veniturilor. Până în 2024, acest raport s-a redus la 4,6, ceea ce înseamnă că cei cu cele mai mari venituri câștigă de 4,6 ori mai mult decât cei cu cele mai mici venituri. Aceasta sugerează o scădere semnificativă a inegalităților, deși diferențele salariale și economice dintre segmentele populației persistă.
Această evoluție indică faptul că, în ciuda creșterii generale a veniturilor, diferențele de venituri între diversele segmente ale populației s-au mai redus, dar inegalitățile nu au dispărut complet.
Această divergență economică între regiunile României pune în evidență nu doar inegalitățile salariale, dar și provocările în implementarea unui sistem economic echilibrat care să asigure o dezvoltare uniformă și accesibilă pentru toți cetățenii. Deși tendința de reducere a inegalității salariale este un semn pozitiv, aceste diferențe regionale rămân o problemă importantă care necesită soluții și intervenții la nivel de politică economică.
„Diminuarea inegalităților este foarte lentă: dacă în 2007 aproximativ 71% din angajații din România câștiga sub media națională, în 2023, valoarea este ușor mai mică, de 67%. Această scădere de 4 puncte procentuale nu reprezintă o îmbunătățire relevantă a situației, mai ales că această evoluție s-a întâmplat pe parcursul unei perioade de 17 ani: direcția este cea dorită, viteza diminuării inegalităților salariale însă este prea lentă”, spune Ottó Csiki, cercetător în cadrul echipei RoEM.
„În general, datele arată că ponderea fiecărui segment al populației cu venituri lunare peste mediană a devenit din ce în ce mai mică din veniturile totale realizate la nivelul țării, iar aceeași pondere pentru segmentele populației cu venituri mici a început să crească treptat. Această diminuare a inegalității veniturilor este mai accentuată în ultimii patru ani, în special în anul 2024, anul creșterilor salariale, al majorării salariului minim pe economie, respectiv a pensiilor. Rămâne întrebarea dacă diferența de 4,6 ori în venituri reprezintă în continuare o valoare relativ ridicată sau nu, iar pentru a avea o bază de comparație, am analizat același indicator în toate țările UE”, spune Ottó Csiki.
Astfel, în acest clasament european realizat pentru anul 2024, România se află pe la mijlocul ierarhiei, la egalitate cu Franța, depășind 11 țări, unde inegalitatea veniturilor populației este mai ridicată. Printre țările cu cele mai mari valori ale indicatorului de inegalitate se află Bulgaria (7,0), Lituania (6,3) și Letonia (6,3), iar în topul clasamentului se află Cehia (3,3), Slovenia (3,4) și Belgia (3,5).
„Este important de subliniat și faptul că în anul 2015 România era încă țara cu cele mai mari inegalități ale veniturilor din întreaga UE, cu o valoare de 8,3 a raportului dintre veniturile celor două segmente de 20% din populație cu cele mai mari, respectiv cele mai mici câștiguri lunare. Astfel, progresul în reducerea inegalităților poate fi considerat unul remarcabil, în special în ultimii ani, România devansând mai multe țări europene. Această îmbunătățire este însă una foarte recentă și, având în vedere tensiunile sociale existente în țară, este important ca aceste rezultate să fie menținute și pe termen lung”, concluzionează coordoonatorul echipei RoEM.
