Într-o decizie trecută aproape neobservată, Transgaz – operatorul național de transport gaze – a aprobat, împreună cu alte state din regiune, o reducere de 25% a tarifului de tranzit pentru gazele destinate Ucrainei, pe ruta transbalcanică, conform Gazetarii.ro.
Reducere în sezonul-cheie, în ciuda tensiunilor
Această reducere se aplică între iunie și octombrie 2025, adică exact în perioada în care țările europene își completează rezervele pentru sezonul rece. Paradoxal, decizia vine după ce Ucraina a lansat acuzații dure la adresa României și în absența oricărui angajament de reciprocitate.
Nota de plată? O achită românii.
Decizia luată de operatorii din Grecia, Bulgaria, România, Moldova și Ucraina a fost prezentată drept un gest de „sprijin regional”. În realitate, România pierde venituri importante din transportul gazelor într-un moment în care infrastructura energetică națională necesită investiții majore, iar populația se confruntă cu facturi mari la energie.
Acordul oferă Ucrainei posibilitatea de a importa gaze pe ruta transbalcanică la tarife reduse, într-un context în care necesarul pentru sezonul rece 2025–2026 depășește 6 miliarde de metri cubi. În același timp, România face eforturi dificile pentru a-și consolida propriile rezerve.
Ajutor fără beneficii vizibile
În comunicatul oficial nu este precizat niciun avantaj concret pentru partea română. Ucraina beneficiază de acces ieftin la infrastructura regională de transport, în timp ce România pierde venituri fără a primi nimic în schimb. Discuțiile despre o posibilă cooperare privind stocarea de gaze în Ucraina rămân neclare și lipsite de angajamente ferme.
Recent, Ucraina a formulat acuzații și pretenții controversate față de România, ceea ce a stârnit nemulțumiri în opinia publică. Cu toate acestea, autoritățile române continuă să ofere facilități Kievului, într-un mod care pare să ignore interesele naționale.
Moldova își face rezerve în România și Ucraina. România?
Un alt aspect relevant este faptul că Republica Moldova are deja stocați peste 47 de milioane de metri cubi de gaz – 22,5 milioane în Ucraina, restul în România. În timp ce vecinii își asigură iarna cu sprijinul Bucureștiului, România rămâne expusă la riscuri și la costuri ridicate.
Generozitate sau neglijență?
O întrebare legitimă este cui servește această „solidaritate” unilaterală. Nu există un sprijin financiar european care să compenseze reducerea de tarif, nu există un mecanism de rambursare și nici obligații reciproce. România oferă, Ucraina primește – iar contribuabilii români suportă consecințele.
Într-un context de presiuni bugetare și criză economică, fiecare leu contează. Iar reducerea de 25% pentru Ucraina înseamnă pierderi pentru Transgaz, investiții amânate și costuri indirecte pentru cetățeni, prin infrastructură slab întreținută și servicii tot mai scumpe.
Bucureștiul pare din nou dispus să joace rolul partenerului devotat într-o relație în care cealaltă parte nu aduce nimic în schimb. Sub pretextul unei „solidarități” tot mai împovărătoare, România sacrifică venituri și siguranță energetică pentru a ajuta un stat care nu a arătat nici recunoștință, nici deschidere diplomatică reală. Când va începe România să pună pe primul plan interesele propriei populații?
















