Românii au fost martorii unui moment fără precedent în politica post-decembristă: Pe internet circulă mai multe imagini cu Nicușor Dan, primarul general al Capitalei și candidat la alegerile prezidențiale din mai, care a fost surprins adormind în timpul unei dezbateri cu George Simion, desfășurată în cadrul conferinței Blocului Național Sindical. Incidentul, surprins de camerele de luat vederi, a devenit rapid viral, provocând o avalanșă de reacții ironice, dar și îngrijorări legitime cu privire la capacitatea reală a lui Dan de a gestiona funcția de președinte al României.
Evenimentul, care ar fi trebuit să fie o confruntare de idei între candidații la Cotroceni, s-a transformat într-un moment jenant pentru candidatul independent, care a fost văzut cu ochii închiși, capul plecat și o stare vizibilă de deconectare de la subiectele discutate. George Simion, remarcat pentru energia și stilul său combativ, a continuat dezbaterea fără să ezite, în timp ce Nicușor Dan părea complet deconectat de la realitate. Pentru mulți, imaginea a fost echivalentul unui verdict: acest om nu este pregătit fizic și psihic pentru provocările unei președinții.
Comparațiile cu președintele american Joe Biden nu au întârziat să apară, mai ales în contextul în care liderul de la Casa Albă este adesea criticat pentru momentele de ezitare, confuzie sau oboseală în aparițiile publice. Însă, spre deosebire de Biden, Nicușor Dan nu are în spate o infrastructură politică consolidată sau o echipă capabilă să acopere eventualele slăbiciuni. Dacă la București se doarme în timpul unei simple dezbateri, ce se va întâmpla în fața unui Consiliu Suprem de Apărare a Țării sau în timpul unei crize de securitate națională?
Starea de oboseală manifestată public de Nicușor Dan nu este un accident izolat. Este doar cel mai recent episod dintr-o serie de semne care indică o lipsă cronică de energie și implicare. De la refuzul constant de a participa la confruntări electorale, până la absențele de la evenimente-cheie ale Capitalei, actualul primar pare mai degrabă un funcționar obosit decât un lider cu viziune. Lipsa carismei, tonul monoton și incapacitatea de a comunica ferm cu cetățenii sunt deja cunoscute, dar adormirea în public le depășește pe toate.
A fi președinte al României înseamnă a fi activ, lucid, vigilent. Înseamnă să fii mereu prezent, cu o minte clară și un corp care poate rezista presiunii neîntrerupte. România nu-și mai permite încă un mandat de letargie instituțională. Țara are nevoie de un lider care poate susține ritmul impus de provocările internaționale, de crizele economice și de agenda europeană, nu de un personaj care se clatină între oboseală și indecizie.
Într-un moment în care opinia publică cere transparență și forță din partea liderilor săi, Nicușor Dan oferă imaginea unui om depășit de propria candidatură. Nu este vorba doar de un incident penibil, ci de un semnal de alarmă. Dacă adormirea în public e deja o realitate, atunci ce alte limite vor fi testate odată cu instalarea sa la Cotroceni?
Alegătorii au dreptul să se întrebe: România are nevoie de un președinte care să conducă cu fermitate și claritate, sau de un alt simbol al pasivității instituționale? Episodul de la conferința sindicală nu este doar un moment amuzant pentru rețelele sociale – este o ilustrare a riscului major ca la Cotroceni să ajungă un om fără vlagă, fără energie și fără capacitatea de a duce la bun sfârșit un mandat extrem de solicitant.