Michael Jaeger, președintele Asociației Contribuabililor Europeni, a cerut recent ca aurul Germaniei depozitat în Statele Unite să fie returnat acasă, în Germania. Acesta a afirmat că Germania, care deține a doua cea mai mare rezervă de aur din lume (după Statele Unite), are peste 1.200 de tone de aur depozitate în seifurile Fed din New York, ceea ce reprezintă aproximativ o treime din rezervele sale totale de 3.375 de tone. Având în vedere prețul aurului care a depășit 3.500 de dolari pe uncie și incertitudinile politice legate de politica externă a Statelor Unite, solicitările pentru repatrierea aurului din afacerea internațională devin din ce în ce mai frecvente.
Jaeger subliniază că cerința de repatriere nu este doar un gest simbolic, ci reflectă schimbările fundamentale din sistemul financiar global, inclusiv erodarea încrederii în dolarul american. În acest context, unele țări precum India și Țările de Jos au deja înfăptuit repatrierea unei părți semnificative din rezervele lor de aur din Statele Unite și Marea Britanie. Aurul a devenit un simbol al puterii economice, fiind legat de suveranitatea națională, iar în perioade de incertitudine economică și politică, țările caută să își protejeze rezervele de aur pentru a asigura stabilitatea financiară.
În mod similar, România păstrează o parte din rezerva de aur la Londra, în custodia Băncii Angliei, unde se află aproximativ 60 de tone. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României, a explicat că acest aur este păstrat în afacerea internațională pentru a putea fi verificat în orice moment, asigurându-se astfel că rezerva nu este doar simbolică, ci activă pe plan global. De asemenea, a menționat că aurul păstrat în afacerea internațională nu are „nicio valoare” dacă nu este accesibil internațional prin conturi bancare.
Pe parcursul Războiului Rece, multe state au ales să își depoziteze rezervele de aur în afacerea internațională, pentru a se feri de riscurile politice. De exemplu, în cazul Germaniei, o mare parte din aur a rămas la Fed în perioada postbelică, în parte datorită excedentului comercial cu SUA. Acesta a fost un mecanism prin care Germania își acoperea surplusul comercial, iar în continuare aurul a rămas în depozitele americane pentru a facilita achizițiile de valută. În 2013, Germania a început procesul de repatriere a unei părți din rezerva sa de aur, iar astăzi 51% din acesta se află la Deutsche Bundesbank, restul fiind încă păstrat la Banca Angliei.
Totuși, îngrijorările cu privire la securitatea aurului stocat în afacerea internațională sunt în creștere. De-a lungul vremii, și persoane precum Donald Trump și Elon Musk au exprimat îngrijorări legate de transparența și stocarea aurului la Fed. Aceste îngrijorări reflectă nu doar o neîncredere în independența Federației Americane, ci și o tendință generală a mai multor țări de a-și repatria rezervele de aur, un fenomen tot mai evident în Africa și Orientul Mijlociu.
