Uniunea Europeană se confruntă cu o tranziție energetică istorică și își propune să reducă treptat dependența de materiale rare importate, în special din China. România este văzută ca una dintre țările cu potențial mare în acest sens.
Un grup select de 34 de materii prime critice, dintre care 17 sunt considerate strategice, joacă un rol central în această tranziție. Printre acestea se numără litiul, cobaltul și nichelul, utilizate în vehiculele electrice, borul pentru turbinele eoliene, magneziul pentru industrii precum cea aerospațială, auto sau de apărare, și grafitul, esențial pentru mobilitatea electrică.
Uniunea Europeană se confruntă cu o dependență ridicată de importurile de materii prime critice, asemenea dependenței anterioare de gazul rusesc, dar intenționează să schimbe acest lucru. În acest sens, fiecare stat membru, inclusiv România, trebuie să exploreze resursele proprii. Tehnologiile moderne de mapare și digitalizare oferă posibilități extinse de identificare a resurselor în sol. Statele membre sunt așteptate să vină cu programe actualizate de explorare până în 2025, iar datele vor fi făcute publice pentru a atrage investitori.
În România, există indicii privind existența unor resurse de materii prime critice, inclusiv nisipuri cuarțoase, grafit, minerale de bor și fosforite. Cu toate acestea, investițiile mari necesare pentru explorare și exploatare, precum și pierderea know-how-ului și a tehnologiei relevante, stau în calea dezvoltării acestor resurse. Propunerile Ministerului Economiei includ realizarea unei baze naționale pentru evaluarea resurselor.
Într-un context european mai larg, Comisia propune acțiuni pentru garantarea accesului UE la o aprovizionare sigură, diversificată și durabilă cu materii prime critice. Aceste materii prime sunt esențiale pentru industria cu emisii nete zero, industria digitală, aerospațială și apărare. UE se bazează în mare măsură pe importuri, ceea ce poate pune în pericol obiectivele sale climatice și digitale. Astfel, propunerile includ stabilirea unor priorități clare de acțiune, crearea de lanțuri de aprovizionare sigure în UE, asigurarea capacitatății de a atenua riscurile de aprovizionare și investiții în cercetare, inovare și competențe.
Măsurile propuse vor necesita discuții și aprobare din partea Parlamentului European și a Consiliului UE, dar reflectă eforturile Uniunii de a-și asigura independența și reziliența în fața schimbărilor globale și a dependenței de importuri.
