Daniel Dăianu, membru în CA al BNR, speră că România va îndeplini condiţiile de adoptare a monedei euro peste şapte-opt ani.
Preşedintele Klaus Iohannis a declarat că anul 2019, termenul vehiculat iniţial pentru aderarea României la zona euro a fost nerealist” şi că ţara noastră nu are o ţintă fixă.
De partea sa, Daniel Dăianu spune că „există două precondiţii pentru aderare, ca o decizie raţională, cu ochii deschişi. În primul rând, trebuie să ai o economie destul de puternică şi competitivă, care să facă faţă şocurilor, noi le numim şocuri asimetrice, adică să ai o economie, care ţinând cont de diversitatea din zona euro, să poată să reziste, fără să facă faţă la măsuri de corecţie de genul tăiem salarii, pensii, aşa cum s-a întâmplat nu numai în România, s-a întâmplat în ţări din zona euro. Aceasta este o modalitate care te poate salva la un moment dat, dar din punct de vedere social şi politic creează explozie. A doua precondiţie despre care foarte puţin s-a discutat în România, era o temă tabu, era că zona euro are mari probleme de funcţionare, are un design defectuos şi aranjamente de politici. Există un raport al celor cinci preşedinţi dat publicităţii anul trecut, care cu multă onestitate vorbeşte de aceste aranjamente precare şi că este nevoie de completarea uniunii bancare, de introducerea unei scheme colective de garantare a depozitelor bancare”.
Când ar putea adopta România moneda euro? „Eu am şi calcule proprii şi lucrez acum la un studiu cu colegi de-ai mei, un studiu pentru instituţiile din România şi pentru opinia publică din România şi noi pledăm în această analiză a noastră în favoarea unui grad de convergenţă reală, ceea ce ar însemna un PIB pe locuitor care în raport cu media din zona euro să fie în jur de 75% şi cu un diferenţial de creştere de 3%-3,5%, adică România să aibă o creştere superioară mediei din zona euro, suficient de mare, astfel încât să devină relevant procesul de ajungere din urmă, sperăm ca în şase-şapte, chiar opt ani, să ajungem la acei 75%. Aceasta ar fi o convergenţă reală, dar mai este nevoie şi de surmontarea unor decalaje de ordin structural, construcţia de infrastructură, mai mult alocat pentru Educaţie şi Sănătate”, precizează Daniel Dăianu.
