În agricultură, un nutrient consumat este o resursă care a avut o valoare mare, dar care nu mai contribuie la recolte. Azotul, esențial pentru formarea aminoacizilor și, implicit, a proteinelor vegetale, dar și pentru clorofilă și creșterea plantei, se volatilizează sub formă de amoniac și nu mai poate fi folosit de plante, dar poate trebui înlocuit prin fertilizare suplimentară. La fel, fosforul, care participă la transferul și stocarea energiei, dezvoltarea rădăcinilor și formarea semințelor, aplicat pe o parcelă care are deja suficient nu valorifică potențialul economic al materialului. Potasiul contribuie la reglarea apei în plantă, activitatea enzimatică și toleranța la stres, iar materia organică și carbonul hrănesc organismele din sol și contribuie la structură, infiltrarea și reținerea apei și funcționarea solului pe termen lung. Aici devine concretă circularitatea: gunoiul de grajd de bovine, dejecțiile de porcine și gunoiul de pasăre cu așternut nu sunt simple materiale de eliminat, ci resurse cu valoare agronomică și economică pentru că readuc în teren nutrienți, materie organică și carbon care există deja în fermă. Analizate, dozate și aplicate acolo unde există nevoie, ele readuc nutrienții în producție, pot înlocui o parte dintre fertilizanții cumpărați și transformă ceea ce există deja în fermă într-o resursă pentru următoarea recoltă.
De ce recuperarea nutrienților deja existenți în agricultură capătă o valoare economică suplimentară:
Fertilizatorii sunt unul dintre costurile fără de care agricultura modernă nu poate produce la randamentele de care avem nevoie. Iar în 2026, acest cost a revenit puternic în ecuația prețului hranei. În aprilie, prețurile îngrășămintelor azotate din Uniunea Europeană erau cu 71% mai mari decât media anului 2024, potrivit Comisiei Europene. Pentru fermierii români, presiunea începuse deja să se vadă: în ultimul trimestru din 2025, fertilizatorii și amelioratorii de sol se scumpiseră cu 16,8% față de aceeași perioadă din 2024, cea mai mare creștere înregistrată într-un stat membru.
În Europa, gazul natural reprezintă aproximativ 70–80% din costul de producție al fertilizatorilor azotați, astfel că scumpirea energiei și dependența de importuri se transmit rapid către agricultură și, mai departe, către prețul alimentelor. Dacă fertilizatorii devin prea scumpi, fermierii pot reduce și cantitățile aplicate, cu efect asupra randamentelor. În acest context, recuperarea nutrienților deja existenți în agricultură capătă o valoare economică suplimentară: gunoiul de grajd, amestecul de dejecții cu așternut de la puii de carne, compostul sau digestatul pot readuce carbon și nutrienți în sol, reducând necesarul de fertilizatori din surse noi. Beneficiul depinde însă de gestionarea corectă, pentru ca nutrienții să ajungă la culturi, nu să se piardă prin depozitare sau aplicare necorespunzătoare.
Cifre care schimbă perspectiva:
- +71% la prețul fertilizanților azotați în UE, în aprilie 2026 față de media din 2024. Comisia Europeană avertizează că, atunci când costurile cresc, fermierii nu le pot transfera pur și simplu în prețul producției și pot ajunge să folosească mai puțin fertilizant decât necesarul culturii
- Mai puțină fertilizare decât necesarul poate însemna mai puțină recoltă. Comisia Europeană leagă explicit reducerea fertilizării sub necesar de scăderea randamentelor. În cazul grâului, FAO arată că un aport insuficient de azot poate limita atât producția, cât și conținutul de proteină al boabelor.
- Gunoiul de pasăre înseamnă fertilizant cu valoare economică deja existent în fermă. Analizele University of Georgia pe 2.903 probe de așternut proaspăt de la pui de carne indică, în medie, 3,15% N, 2,77% P₂O₅ și 2,33% K₂O. University of Georgia calculează explicit valoarea gunoiului de pasăre prin raportare la costul fertilizanților comerciali pe care nutrienții săi îi pot substitui, acolo unde solul și cultura au nevoie de ei.
- Familiarul „miros de țară” pune în perspectivă doar câteva ore sau zile din acest circuit. Dincolo de disconfortul limitat și temporar, miza agronomică este păstrarea nutrienților în câmp: într-un an în înseamnă nutrienți care nu mai trebuie cumpărați integral din exterior și care pot susține producția și calitatea recoltei.
Circularitatea funcționează când păstrează valoarea în sistem
Circularitatea nu înseamnă că dejecțiile din fermă se întorc pe câmp imediat, ci că sunt pregătite conform normelor în vigoare și ajung acolo unde sunt necesari nutrienții, în forma și cantitatea care permit plantelor să îi valorifice, la costul pe care fermierul în poate absorbi. Dacă azotul se pierde înainte să ajungă în plantă, odată cu el se pierde și valoarea fertilizantă care va trebui, eventual, cumpărată din nou. În dejecțiile porcine lichide, o proporție importantă a azotului este în formă amoniacală, rapid disponibilă plantelor, dar și vulnerabilă la volatilizare dacă materialul rămâne la suprafață. În gunoiul solid de bovine, o proporție mai mare este legată organic și devine disponibilă treptat, în timp ce gunoiul de pasăre cu așternut combină o concentrație ridicată de nutrienți cu azot în forme minerale și organice, dar și cu materie organică. Și cercetarea realizată în România confirmă potențialul agronomic al composturilor pe bază de gunoi de pasăre. Un studiu publicat în seria de Agronomie a USAMV București a analizat compost obținut din gunoi de pasăre și paie de grâu și a evaluat aportul de N, P, K, Mg și Ca pentru plante, folosind ovăzul ca plantă-test.
În toate cazurile, obiectivul este același: cât mai mult din valoarea nutritivă să rămână în sol și să ajungă în recoltă
Valoarea unui fertilizant organic nu se măsoară doar prin nutrienții pe care îi conține, ci contează și cât costă să îi duci până la plantă. Dejecțiile porcine, fiind frecvent lichide, presupun transportarea unei cantități mari de apă; gunoiul bovin solid este voluminos, dar aduce în același timp materie organică; gunoiul de pasăre cu așternut este, în general, mai uscat și mai concentrat, ceea ce permite transportarea unei cantități mai mari de nutrienți într-o tonă de material. De aceea, distanța până la parcelă, costul transportului, utilajele și metoda de aplicare pot face diferența dintre valoarea teoretică a nutrienților și valoarea economică păstrată efectiv în fermă.
Indiferent de soluție, obiectivul rămâne același: să pierdem cât mai puțin din ceea ce agricultura are deja. Într-un context în care fertilizanții minerali sunt mult mai scumpi, fiecare kilogram de azot, fosfor sau potasiu recuperat și folosit acolo unde cultura are nevoie de el înseamnă mai puțină dependență de nutrienți cumpărați din exterior. Iar materia organică readusă în teren adaugă o valoare pe care simpla înlocuire kilogram la kilogram a N, P sau K nu o surprinde: carbon pentru organismele din sol, o structură mai bună și o capacitate mai bună a solului de a gestiona apa. Circularitatea devine astfel nu doar o soluție de mediu, ci și una agronomică și economică.
Familiarul „miros de țară” poate să apară pentru o scurtă perioadă de timp în apropierea parcelelor fertilizate organic
Familiarul „miros de țară” apre pentru o scurtă perioadă de timp în apropierea parcelelor fertilizate organic și este, de fapt, partea cea mai ușor de perceput a acestui circuit, dar nu și cea care îi măsoară eficiența. Nasul ne spune că anumiți compuși odorigeni au ajuns până la noi, nu cât fertilizant s-a aplicat, cât azot va ajunge la plante sau dacă fertilizarea a fost făcută corect. Vântul, temperatura, umiditatea și momentul zilei pot face ca mirosul să fie perceput inclusiv la distanță de terenul fertilizat, iar intensitatea lui nu este un indicator al dozei aplicate. Pentru fermier, obiectivul este chiar reducerea pierderilor care pot contribui și la miros: azotul care se volatilizează sub formă de amoniac este azot pierdut din câmp și valoare economică pierdută din fermă. De aceea, aplicarea la momentul potrivit, în perioada legală de utilizare, și, acolo unde este posibil și adecvat, încorporarea rapidă în sol servesc aceluiași interes pentru fermier și comunitate: mai puțini nutrienți pierduți în aer, mai multă valoare păstrată pentru cultură, reducerea disconfortului olfactiv, recolte suficiente și de calitate și o presiune mai mică a costurilor care se pot transmite în prețul hranei.
Întrebări din bilanțul financiar
De ce are gunoiul de fermă o valoare economică? Pentru că azotul, fosforul și potasiul pe care îi furnizează pot înlocui o parte dintre fertilizanții cumpărați, iar materia organică aduce o valoare suplimentară pentru sol. Valoarea reală depinde însă de cât din acești nutrienți sunt necesari culturii și ajung efectiv la plante.
De ce gunoiul de pasăre cu așternut poate fi deosebit de valoros? Pentru că este, în general, mai uscat și mai concentrat în nutrienți decât alte tipuri de dejecții, furnizând simultan azot, fosfor și potasiu, dar și materie organică. Asta înseamnă și mai mulți nutrienți transportați într-o tonă de material.
Un nutrient are aceeași valoare oriunde este aplicat? Nu. Fosforul adus pe o parcelă care are deja suficient nu înlocuiește o achiziție de care fermierul ar fi avut nevoie. Valoarea apare atunci când nutrientul potrivit ajunge pe parcela care are nevoie de el, în cantitatea potrivită.
De ce pierderea azotului înseamnă bani pierduți? Pentru că azotul volatilizat sub formă de amoniac nu mai poate hrăni cultura. Dacă plantele au în continuare nevoie de el, diferența poate trebui acoperită ulterior prin fertilizare suplimentară.
Ce legătură are „mirosul de țară” cu această pierdere? Mirosul nu măsoară cantitatea de azot pierdută și nici doza aplicată. Dar unele dintre procesele care duc la pierderea azotului sub formă de amoniac pot contribui și la disconfortul olfactiv. De aceea, fermierul are el însuși interesul să limiteze pierderile: azotul păstrat în câmp valorează mai mult decât azotul pierdut în aer.
De ce contează toate acestea pentru consumator? Pentru că nutrienții folosiți eficient susțin randamentul și calitatea recoltelor, iar valorificarea celor deja existenți în fermă reduce necesarul de fertilizanți cumpărați. În perioade cu fertilizanți scumpi, aceasta poate diminua una dintre presiunile de cost care se transmit de-a lungul lanțului alimentar.
Care este, în fond, logica circularității? Să nu cumperi din nou ceea ce agricultura are deja: să păstrezi nutrienții și materia organică în circuit, să îi duci acolo unde sunt necesari și să transformi cât mai mult din valoarea lor în recoltă, nu în pierderi.
Află mai multe:
https://agronomyjournal.usamv.ro/index.php/scientific-papers/past-issues?id=1623
https://fieldreport.caes.uga.edu/publications/B1270/poultry-litter-sampling/
