Potrivit unei analize macroeconomice realizate de Ella Kalai, economist șef la Alpha Bank, în România, tinerii cu cea mai scăzută educație prezintă cea mai înaltă rată de ocupare în muncă, ajungând la 13%, comparativ cu alte țări din regiune, unde această rată este de 5% în Polonia și Cehia, și de 9% în Ungaria.
Datele prezentate de Ella Kalai indică o dificultate considerabilă în accesul pe piața muncii din România. Se observă, în primul rând, o proporție semnificativă de tineri care nu sunt angajați și nici înscriși în sistemul educațional, comparativ cu alte țări din regiune (20% din tinerii cu vârsta între 15 și 19 ani, față de 11% în alte state din regiune). În al doilea rând, tinerii aflați în căutarea unui loc de muncă se confruntă cu o rată a șomajului mai ridicată decât grupa de vârstă mai înaintată (14% față de 5%), aceasta fiind cea mai mare rată în comparație cu alte țări din regiune (14% comparativ cu 4% în Cehia și 7% în Ungaria și Polonia). În plus, rata șomajului pentru cei cu educație scăzută este mai mare decât în alte țări din regiune (14% față de 8% în Polonia, 12% în Ungaria și 13% în Cehia pentru populația cu educație scăzută între 15 și 74 de ani). În cele din urmă, rata de ocupare a tinerilor este mai mică în comparație cu alte țări din regiune și a înregistrat o scădere în 2022 față de 2017 (cu 5 puncte procentuale).
Trendul descendent este similar cu cel din Cehia, unde s-a înregistrat o scădere de 4 puncte procentuale, însă mai mare decât cea din Polonia și Ungaria, care au înregistrat o scădere de 2 puncte procentuale. Astfel, tinerii cu educație medie au o rată de ocupare de 21%, comparativ cu 50% în Polonia, 46% în Cehia și 43% în Ungaria. Tinerii cu educație superioară înregistrează a doua cea mai mică rată de ocupare (51%) comparativ cu 70% în Ungaria, 56% în Polonia și 47% în Cehia.
În conformitate cu analiza realizată de specialistul Alpha Bank, tinerii cu cea mai scăzută educație prezintă cea mai ridicată rată de ocupare (13%), comparativ cu alte țări din regiune (5% în Polonia și Cehia și 9% în Ungaria), dar și aceasta înregistrează o scădere, similară cu celelalte țări din regiune. Cu alte cuvinte, nivelul scăzut de educație este asociat cu o probabilitate mai mare de a găsi un loc de muncă.
Începând cu 2017, sindicatele au convenit la nivelul Uniunii Europene să promoveze un salariu minim armonizat european, reprezentând 60% din salariul național median sau 50% din salariul mediu național. Această propunere, considerată standardul internațional pentru un salariu minim adecvat, a fost inclusă în Directiva 2041 privind adecvarea salariului minim din Uniunea Europeană, care va intra în vigoare începând cu 15 noiembrie al anului în curs. Prin urmare, fiecare stat membru care utilizează un salariu minim legal va trebui să implementeze o procedură de stabilire, monitorizare și actualizare a salariului minim pe economie, având în vedere criteriile socio-economice naționale, într-un cadru instituțional care să încurajeze negocierea
colectivă.
România, țara cu cei mai mulți angajați pe salariul minim din UE
În regiune, toate țările au un salariu minim legal. În 2022, salariul minim național în echivalent euro a ajuns la 780 în Polonia, 721 în Cehia, 622 în România și 608 în Ungaria. În mod relativ, salariul minim brut din România a reprezentat 40% din salariul mediu brut, situându-se sub nivelul din Polonia (43%), dar peste nivelul din toate celelalte țări. Această situație se datorează faptului că un număr semnificativ mai mare de angajați se încadrează în categoria salariului minim în comparație cu celelalte țări din regiune.
În 2022, din totalul salariaților cu normă întreagă, 36% primeau salariul minim. În toate țările, dinamica salariului minim s-a accelerat după 2017. În România, în perioada 2017-2022, ritmul mediu anual al salariului minim a fost similar cu ritmul salariului mediu și mai mare decât ritmurile înregistrate în celelalte țări.
Cu toate acestea, doar salariile din România și salariul minim din Cehia au crescut mai rapid decât productivitatea muncii. În Polonia și zona euro, salariile au avansat aproape în concordanță cu ritmul productivității muncii, iar în Ungaria, avansul salariului minim a fost chiar sub ritmul productivității muncii. Studiile economice recomandă în mod obișnuit ajustarea salariilor în funcție de câștigurile de productivitate.
Scopul salariului minim este să sporească veniturile angajaților cu salarii mici, să reducă inegalitățile de venit și să promoveze incluziunea socială. Cu toate acestea, un salariu minim prea mare sau o creștere bruscă a acestuia ar putea descuraja crearea de locuri de muncă pentru cei cu productivitate scăzută, cum ar fi persoanele cu educație redusă sau tinerii fără experiență, și ar putea dificulta accesul lor la piața muncii. Pierderea acestor locuri de muncă ar accentua inegalitățile de venit și ar diminua incluziunea socială. Ce ne arată datele despre intrarea pe piața muncii a tinerilor sau a celor cu educație redusă, care concurează în mare parte pentru posturi sub incidența salariului minim, și despre inegalitățile de venit în economie?
În ceea ce privește inegalitățile de venit, există semne de îmbunătățire în 2022 față de 2017. Veniturile medii ale gospodăriilor care se încadrează în categoria salariului minim au crescut cu un ritm mai rapid decât veniturile medii ale gospodăriilor din celelalte categorii de venituri, atât în România, cât și în celelalte țări.
