În Germania și Austria funcționează un sistem de economisire – creditare în vederea construcției sau achiziției de locuințe, denumit bauspar.
Persoanele fizice majore pot depune progresiv sume de bani într-un cont de economii și, după 8 ani, pot contracta un credit pentru construcția sau achiziția de locuințe. Pe toată perioada celor 8 ani de economisire, statul bonifică o dobândă anuală care se adaugă dobânzii la depozit plătită de bancă. Astfel, într-un an, deponentul primește, să zicem, 3% de la bancă și 15% de la stat. Avansul se constituie din sumele de bani depuse progresiv de persoana fizică, plus dobânda bancară, plus bonificația de la stat. Algoritmul nu se aplică decât în cazul în care persoana fizică realmente ia credit de la bancă pentru construcție sau achiziție de locuințe. Bonificația de la stat nu este încasată niciodată de deponent, ci se transferă la bancă, împreună cu suma depusă progresiv de deponent și dobânda la depozit achitată de bancă. Evident, mecanismul nu se aplică unui minor cu vârsta sub 10 ani sau unei persoane în vârstă de peste 70 de ani, întrucât nu se poate presupune că vor lua creditul. Mecanismul nu se aplică decât pentru o singură locuință. În plus, creditul, odată contractat, poartă dobânzi pe care statul le subvenționează, parțial sau total. Deci, debitorul fie nu plătește deloc dobândă, fie plătește doar o parte din dobândă, care este subvenționată total sau parțial de stat.
Acest sistem a fost implementat și în România, dar a fost pervertit de cele două bănci austriece care l-au pus în practică: Raiffeisen – banca pentru locuințe și BCR – banca pentru locuințe. Când a fost lansat, sistemul a avut un imediat și uriaș succes. Nu mai puțin de 360 de mii de persoane fizice au devenit clienți ai acestor bănci, fără a ști cu exactitate ce anume au contractat.
Deponenții au fost lăsați să creadă că bonificația de la stat, în cuantum de 25% pe an, era o dobândă la depozit. În realitate, așa cum am spus mai sus, bonificația nu se plătește deponentului, ci băncii, ca parte din avansul necesar creditului, care trebuia contractat după minim 8 ani de acumulare, exclusiv pentru construcția sau achiziția unei locuințe. În practică, clienți au fost chiar și bebeluși sau pensionari în vârstă de peste 70 de ani. Aproape toți clienții (minus câteva sute, din 360 de mii) au pus bani în acele bănci pentru a câștiga 25% pe ani, bani de la stat. Dobânzile și bonificația nu au fost niciodată achitate. Ba, mai mult, nici banii proprii depuși în sistem nu s-au mai încasat înapoi. Încă sunt pe rol litigii cu cele două bănci (aflate acum în lichidare).
Cu toate acestea, cele două bănci pentru locuințe au încasat toată bonificația de la stat, deși au fost semnate doar câteva zeci de contracte …
Curtea de Conturi a dispus, printr-un raport foarte dur, restituirea acestor sume preluate ilegal de bănci, cu titlu de bonificație de dobândă. Este vorba de peste 300 de milioane de euro.
Băncile au contestat raportul și, într-o primă fază, Curtea de Apel București l-a anulat. Apărătorul băncilor, în acest litigiu, a fost profesorul profesorului de optimizare fiscală.
Numai că, la ÎCCJ, în recurs, a avut câștig de cauză Curtea de Conturi. Băncile au fost obligate să restituie statului cei 300 de milioane de euro.
Executarea obligației de restituire a fost anevoioasă. Au fost implicate în blocarea executării cele mai „strălucite” minți ale optimizării fiscale, ambasadele, precum și companiile de consultanță și lobby. În Parlament s-a încercat schimbarea legii, în așa fel încât băncile să iasă bazma curate.
Până la urmă, totuși, cele două banci au achitat suma, după care au intrat în lichidare.
Așadar, programe de construcție de locuințe ieftine, cu sprijin de la stat și cu implicarea statului, există peste tot în Europa și au existat și în România. Nu le-a constestat, nu le blamează nimeni pe motiv că ar fi comuniste, iluzorii, fruduloase etc. Nu le-a torpilat nimeni în presă – dimpotrivă, au fost atât de eficient promovate încât, în hora celor două bănci au intrat 360 de mii de clienți. Când s-a descoperit că băncile fură, înșeală consumatorii și fraudează statul, nu numai că nu a fost niciun scandal, dar avocații (ex)politicieni s-au implicat în „optimizări judiciare”, la fel cum au făcut-o și lobby-știi, ambasadele, influencerii și presa plătită să furnizeze știri pozitive. Acest sistem (pervertit prin fraudă de cele 2 bănci austriece) a fost aplaudat de acele forțe politice – PNL și USR – care azi diabolizează Planul Simion. Nimeni nu a făcut meme-uri cu cele 2 bănci de locuințe, nimeni nu a sesizat parchetul.
Bine măcar că au existat la Curtea de Conturi și la ÎCCJ oameni onești care nu s-au lăsat impresionați de tehnicile de manual utilizate pentru „optimizarea judiciară” a dosarelor. Până la urmă, Dreptatea a triumfat.
Aceeași Dreptate care trebuie să triumfe și în plan economic și social printr-un Plan Simion.
