Decizia CCR a fost cea mai bună dintre cele mai proaste posibile. Mulți au răsuflat ușurați că s-a sfârșit chinul. Deja, pe 6 decembrie, când votul în diaspora începuse, mulți din țară se gândeau că băiatul cu TikTok va triumfa.
Și cred că aceasta e și adevărata motivație a deciziei Curții, luată atât de intempestiv, după ce, pe 2 decembrie, au dat drumul la vot. Și asta pentru că rezultatul de pe 1 decembrie părea convenabil din perspectiva celui de pe 8.
PUPU – adică, PSD, USR, PNL, UDMR – a scos un procent rezonabil, aproape 55 la sută. Deține majoritatea în Parlament. Pe o aritmetică aproximativă, procentul ar fi ajutat-o pe doamna Lasconi. Doar că nu e ca și cum muți voturile cu mâna dintr-o parte în alta. Și s-a constatat, în sondajele care nu au fost făcute publice în săptămâna de dinaintea turului II, după ce ne-au prăjit creierii timp de două luni cu cel puțin unul la două zile, că doamna Lasconi nu o duce bine. Așa că, mutatis mutandis, s-a oprit cronometrul.
Nu știu dacă în mod conștient doamna Lasconi s-a bazat pe spaima că celălalt e răul mare și asta îi asigură succesul. Dar așa a părut. I s-a tot reproșat înainte de intrarea în campanie că are o doză inacceptabilă de superficialitate când este întrebată de atribuțiile Președintelui, de politică externă, de servicii etc. (Nu mai vorbesc de mult circulata corespondență, unilaterală, cu marii lideri). Răspundea „la inspirație”, precum elevul care a reținut ceva din clasă, dar în nici un caz nu a deschis manualul. Au fost nu puțini – m-am numărat printre ei- care, în prima etapă, am spus că nu e de votat nimic. Apoi, da, a venit spaima și, cu un disconfort extrem, uriaș, aș fi pus o ștampilă. Dar nu pentru că doamna Lasconi ar fi făcut diferența. Asta nu cred că a înțeles doamna nici până la final. Doar pentru că nu ai trac în fața camerei tv nu înseamnă că ești mai bine pregătită. Iar dacă intri deja cu această aroganță acolo…vai de mine cum se multiplică.
Precedentele create de CCR, începând cu extragerea doamnei Șosoacă, sunt foarte periculoase pentru un proces democratic. Inclusiv atitudinea CSAT. Să ne uităm la fapte. Ședința cu pricina, unde au fost prezentate documentele incriminatoare, a avut loc pe 28 noiembrie. Pe 2 decembrie, zi de luni, CCR zice că e bine, totul e bine: 8 decembrie zi de vot. Apoi, niște organizații non-guvernamentale cer desecretizarea, care se întâmplă pe 5 decembrie. Iar conținutul documentelor duce la anularea alegerilor. Dacă nu cereau desecretizarea? Se mergea mai departe? Cum de CSAT nu a trimis documentele la CCR spre informare? Sau nu a realizat gravitatea? Sau a realizat-o, dar, după cum spuneam, mutatis mutandis, o strategie poate salva un moment de criză majoră, dar nu poate fi eficientă pe termen mediu și lung. Termenul mediu și lung fiind următoarele trei luni.
Dacă CCR, CSAT – și alte instituții, care trebuiau să vadă ce era de văzut în timp real – cred că merge la nesfârșit să intervină așa și astfel, pariez fără rezerve că demersul nu va mai funcționa. Neîncrederea în toate aceste instituții e imensă de ambele părți, indiferent de vot.
Am răsuflat ușurați, dar conștienți că aceste metode nu trebuie să fie norma. Cât de conștienți sunt însă cei care au determinat această stare? Căci PUPU poartă cea mai mare vină pentru ce s-ar fi putut întâmpla. Toate instituțiile responsabile au fost sau sunt conduse de oameni puși, girați, susținuți de ei. De mai mult sau mai puțin timp. Filozofia cu „alegeți răul cel mai mic” nu mai funcționează. Nu mai funcționează acest bau-bau. Alegem și răul cel mai mare ca să vedem cum e. Cu cel mic am văzut. Odată ales a devenit cel mare. Poate că se întâmplă și procesul invers. Răul mare devine răul mic. Și uite așa putem filozofa până ni se taie la toți maioneza, solidari în dezastru.
Probabil că este pentru prima dată, după ’90, când partidele sunt în comă, pe aparate. Nu s-au salvat ele, prin oameni și fapte care meritau vot, ci ne-am salvat singuri nelăsându-i să moară ca să nu murim și noi ca stat. Ca popor, nu se dă colțul așa ușor. Dar ne putem îndrepta înspre acolo.
Dacă acest PUPU crede că, peste trei luni, suveranismul devine irelevant, că furia anti-sistem se va tempera…apără-i, Doamne, că nu știu ce fac. Și dacă CCR iar va mai anula o dată…miluiește-i, Doamne, pe păcătoși că nu știu ce fac. Ca să mă exprim cum o fac aleșii într-un stat laic.
Ne vom da seama dacă PUPU a învățat ceva în perioada imediat următoare, când vor veni cu propunerile de premieri și miniștri și secretari de stat. De acum încolo, dacă tot s-a deschis cutia Pandorei, chiar și alegerile anticipate sunt perfect rezonabile.
