De ce și cum și cu cine voi vota la parlamentare și la prezidențiale
Ca de fiecare dată când au loc alegeri, la debutul campaniei electorale, în calitate de jurnalist îmi fac datoria față de propria conștiință, dar și față de cei care mă urmăresc, să le spun cinstit cu cine și de ce voi vota. În felul acesta, nimeni nu mă va putea acuza că încerc să-mi ascund intențiile și să manipulez opinia publică. De data aceasta, astăzi cel puțin, a intervenit un element nou.
Am considerat normal, ca o datorie de conștiință, că trebuie să-mi valorific în toți acești ani, începând din 1990, calitatea de alegător. În 1990, am votat cu Ion Rațiu. De atunci până în prezent m-am prezentat, cu două excepții, la toate alegerile prezidențiale. Nu am făcut-o atunci când am avut de ales între Corneliu Vadim Tudor și Ion Iliescu. Și nici în al doilea tur al alegerilor prezidențiale care l-au dat pentru prima dată câștigător câștigător pe Klaus Iohannis. Am votat pentru candidatul PSD o singură dată, atunci când Mircea Geoană s-a confruntat cu Traian Băsescu, iar voturile, inclusiv votul meu, i-au fost furate. Iar acum, pentru prima dată, voi încerca să dau o șansă unui candidat prezidențial care nu se face responsabil de derapajele pe care le traversează România și pe care Cozmin Gușă le explică cum nu se poate mai bine în editorialul său.
Cozmin Gușă a ales să nu voteze la prezidențiale în semn de protest față de modul în care Curtea Constituțională a aruncat-o pe scări pe Diana Șoșoacă, eliminând-o din competiție. Și tot sub forma unui protest, va vota la parlamentare pentru SOS. În ceea ce mă privește, nu cred că modul incalificabil în care Curtea Constituțională a procedat în raport cu un om politic, respectiv cu Diana Șoșoacă, o legitimează pe aceasta pentru a obține pentru parlamentarii SIS votul meu. Și nici nu constituie un motiv pentru a refuza să optez pentru un prezidențiabil. Argumentele le voi prezenta în polemica pe care o anunț la Gold FM și în care voi avea, recunosc, un adversar redutabil.
Cum precizam mai sus, mă gândesc că este bine – și nu numai din acest motiv – să-i acord șanse unui om politic care nu se face responsabil de situația în care a ajuns România și care, cel puțin sub aspect declarativ, utilizează retorica unui patriot animat de dorința sinceră de a scoate cea mai bogată țară în resurse din Europa, respectiv România, din mocirla în care se află plasându-se pe ultimul sau penultimul loc din UE. Acest om este George Simion.
O mică și necesară paranteză. Am fost revoltat ieri, cum cred că au fost revoltați cei mai mulți dintre românii care au urmărit pe televiziuni secvențe de la pelerinajul și ceremoniile religioase prilejuite de hramul Sfintei Cuvioase Paraschiva. În timp ce cetățenii obișnuiți, normali la cap, unii dintre ei în etate, alții suferinzi, au stat zeci de ore la rând pentru a ajunge în dreptul moaștelor Sfintei Paraschiva, cei mai mulți dintre prezidențiabili s-au strecurat pe ușa din dos și, ceea ce este regretabil, au făcut-o strict din motive electorale, de vreme ce nu i-am prea văzut și în alți ani la Iași cu ocazia pelerinajelor organizate.
Excepție a făcut George Simion, care împreună cu Gigi Becali și cu alți colegi de la AUR a ales să le împartă enoriașilor pahare cu ceai și sandvișuri, refuzând să se îmbulzească în față și să atragă astfel atenția. Eu cred că zecile de mii de români care au stat la rând la acest pelerinaj sunt revoltați de comportamentul celorlalți candidați prezidențiali și de asemenea milioanele de telespectatori care au urmărit aceste momente de pură propagandă politică.
